A fost cea mai grea saptamana din viata mea...parca noptile nu mai treceau...soarele nu mai rasarea...Luni dimineata...vad usa salonului crapandu-se incet...particulele de lumina invadand camera treptat.Un om cu parul negru...lung...intr-un halat alb iesit parca din filmele de groaza se apropie...Cu o voce calda imi spune:
-Eu sunt noul doctor al lui Bogdan...iar el un caz special pentru mine!
Nedumerita ma intreb ce sa intampla...de ce imi spune acest om ca este un caz special?
Vazandu-ma derutata....
-Bogdan este nepotul meu...
Pleaca...imi spune ca se va intoarce.
Tristetea mea nu o putea alunga nimeni chear daca aratam a fii puternica...optimista.Il tin de mana strans...nu vroiam sa plec...
Incerc sa vorbesc cu el...poate ma aude....
-Bogdan...-vocea mea era tremuranda nu mancasem...si nu dormisem-...vreau sa stii ca te voi astepta...si vreau sa lupti pentru ca avem un viitor cu suisuri si coborasuri...
Dupa cateva secunde simt ca si cum ar fi vrut sa miste mana...aparatele la care era conectat au inceput sa o ia razna...
-Un doctorrr!!!Repede,...isi revineee....
Dupa o consultatie amannuntita...-Mesajul pe care i l-ati transmis a ajuns la creier...Pacientul a auzit ce i-ati spus...Probabil...daca ii veti vorbi in continuare isi va reveni treptat...
Asa a fost...dupa 2 luni de nopti nedormite...si-a revenit in sfarsit...dar...nu era cel dinainte.Nu putea vorbi fluent...nu putea merge.
Cand l-am vazut in acea stare nu am putut rezista....Am plecat...Din nou...Nu eram pregatita pentru ce va urmaa.
