luni, 11 iulie 2011

Spre o mare infinita...


Si mi se pare ca totul e pustiu.Poate ca anii petrecuti alaturi de niste oameni falsi si-au pus amprenta pe intreaga mea viata si pe viitor.Inraita , mai ambitioasa ca niciodata , dornica de noi inceputuri .dornica sa las totul in urma ca o carte nescrisa, nerabdatoare asteptand viitorul.Si uneori ma intreb "Asta trebuia sa se intample?" "A fost destinul?" . Unii  incearca sa-mi dea ultimatumuri, altii ma sustin in tot ceea ce fac , dar totusi exista oameni rai  si invidiosi. Imi dau seama ca lumea nu e ata de "roz" pe cat o credeam eu , ca oamenii nu sunt ceea ce par. Si totusi ne invartim intr-un cer al ambitiilor ,intereselor.RECUNOSC ca pot fii in stare sa fac  si imposibilul pentru a ajunge unde vreau , dar oare e de ajuns?Exista oameni mai puternici decat mine...puterea lor fiind rautatea... Intrea "A fii si a nu fii  eu sunt!" :))) ce replica(luata din filme bineinteles :))) dar e adevarata...sau poate nu?