Jurnalul unei fete...Partea 1

  Este seara...o seara linistita...stelele sclipesc puternic...luna a rasarit de mult...O seara perfecta pentru o plimbare in parc...singura...incerc sa-mi pun ordine in ganduri...incer sa ma linistesc dupa o zi atat de agitata...<Bogdan...i-am spus ca vreau o pauza...prea multe lucruri imi invadeaza mintea..Multe ganduri ...primul sarut...prima imbratisare...primul iubit...oare de ce atatea lucruri? de ce nu pot fii atenta doar la el? nimeni altcineva...dupa 2 ani...s-au racit lucrurile?de ce am vrut pauza asta? toate intrebarile astea nu-mi dau pace si nu pot  face nimic altceva decat sa ma gandesc la ele...simt ca ceva nu mai  functioneaza bine...oare eu sunt de vina?....>Ajung acasa...
-Unde ai fost?Am fost ingrijoarata...puteai sa anunti!nu esti la hotel...!!![mama...mereu ca aceeas voce izbitoare care rasuna in toata casa...mereu cicalitoare...si punand intrebari la care stie ca nu va primi nici un raspuns]
-Am fost in parc...simteam ca explodez...aveam nevoie de liniste...
Dupa un mic repros care stiam ca va veni pentru ca am intarziat merg la culcare...tot ce vroiam  era sa dormmm....
                                                      DIMINEATA..ora 8:00..somnul de dimineata care ma chinuie...nu vreau sa ma trezesc gandindu-ma la aceleas teme....acelas soare...aceleas ganduri...aceeas mama(cu vocea ei insuportabila care ma trezeste):
-Buna dimineata!
-Neatza!Poti sa pleci?Vreau sa dorm.....

-Imi pare rau dar nu o sa te las sa dormi pana la 11...tu nu ti-ai pregatit nimic pentru scoala....[si continua sa vorbeasca eu adormind la loc......]

Dupa doua ore suna telefonul...era cea mai buna prietena Alina...:

-Buna!Ce faci?

-Alo?Buna....dormeam...

-Pai trezeste-te...

-.....
-Ce s-a intamplat aseara?Te-ai certat cu Bogdan?Ai plecat singura...
-Da...i-am spus ca vreau o pauza...
-Poftim?Dar va iubeati asa mult...aseara am mers cu el acasa...era distrus...a plans dar nu mi-a spus de ce...am gasit motivul...:)
-Stii ca tin la el enorm...dar e doar o pauza...sunt obosita si nu ma pot gandi la un iubit in momentul asta...
-Bine....faci cum vrei!Vorbim la scoala...ai griga de tine!
-Pa
-Pa
(...)Dupa cateva zile il vad pe Bogdan in parc...era cu o fata...Dana...nu-mi venea sa cred...Ma asez pe o banca...eram distrusa...nu puteam sa gandesc limpede...Sa apropie...
-Buna!
-Buna!
-Ce faci?
-Bine.....tu?
-MMMbine....mi-a fost dor de tine in ultimele zile
-Mda...vad....cine e ea?
-Dana...iubita mea....
-Ma bucur pentru voi....
Apoi am plecat crezand ca o parte din mine s-a rupt....dar ma opreste....
-STAI!
Cu ochii plini de lacrimi...nici nu mai stiam sa vorbesc....
-Da?
-Ai spus ca vrei sa o pauza...credeam ca s-a terminat!!!Am fost distrus...nu stiam ce sa fac....
-Am spus o PAUZA....
-Stii ca inca te iubesc??
-Pai....acum nu mai are rost...
-Ba da...eu cred ca are....nu stiu ce ma  fac fara tine....nu pot sa-mi imaginez de ce sunt in stare...vreau sa ne impacam....mai stii cat ne iubeam?
-Da...si inca te iubesc...dar nu o poti rani pe Dana....eu...eu trebuie sa plec.
Plecarea mea a lasat un gol in sufletele noastre...Stiam ca inca il iubesc....dar ce puteam sa fac?
A doua zi la scoala....el lipsea...ma intrebam unde e...oare era cu ea? poate a patit ceva....un sentiment de teama imi invada mintea si inima....Intra profesorul...speriata intreb unde este Bogdan...cu regret imi spune ca Bogdan a incercat sa-si puna capat zilelor luand un pumn de pastile...Auzind...nu ma gandesc la nimic...am plecat direct la spital...Bogdan era pe moarte....Am stat langa el 2 saptamani el nemaiiesind din coma...Intr-un final vine un doctor....imi spune ca daca nu isi va reveni intr-o saptamana il vor deconecta de la aparate...<Va urma....>

Trecutul ne ajunge candva....

     Se innopteaza...Luna rasare...Stelele sclipesc...E o noapte destul  de linistita.Merg...ganditoare cu un fior de neexprimat in cuvinte poate de nepatruns in cele mai ascunse locuri ale mintii mele...cele mai intunecate si diabolice..ies la iveala ca o floare gingasa.Temeri poate exagerate...Sangele-venin fierbe de furie...ura.Toate aceste ganduri si frustrari adunate fac din noi un diavol...sau un inger pe care nu trebuie sa-l subestimam.Un inger ranit...indurerat...care vrea sa-si vindece ranile sau sa le razbune...

      Imi spun :"GATA...e prea mult...nimic in plus!" incerc sa fiu ceea ce nu am vrut niciodata sa devin...un  demon cu chip de inger...sa razbun orice miscare facuta gresit de ceilalti...sa urasc pe toti...si toti sa ma urasca......si sunt ceea ce altii au facut din mine...o fata fara resentimente....care vrea sa razbune si o mica atingere doar pentru ca s-a indepartat prea mult de realitate...pentru ca a fugit de amintiri care nu o lasau noaptea sa doarma...pentru ca a vrut sa fie altcineva...pentru ca nu s-a hotarat de ce parte va fii...a ingerilor???a demonilor??? sau la mijloc???

Copilaria...

Un ocean de amintiri...de vise,sperante.Alergam pe un drum infinit pentru mine...limitat pentru altii.Lume imi era la picioare...desprinsa parca dintr-o poveste cu printi si printese imaginatia mea fiind infinita.Neputincioasa cand nu ajungeam sa iau o carte de pe birou...sau  deschizand usa...Deseori ne amuzam cand vedem un copil impiedicandu-se...sau spunand lucruri trasnite...intrebandu-ne OARE si noi am fost asa?Oare si eu credeam asta?Ceea ce nu trebuie sa uitam niciodata este ca...copilaria nu se mai intoarce....ca o floare evoluezi zi de zi uitand inocenta pe care am avut-o crezandu-ma interesant facand prostii doar ca sa fiu la moda.Tentatii...alcool..droguril...tigari...ne ambtinem...desi vream sa incercam...te contrazici pe tine insuti...vrei dar nu vrei...iti place dar nu prea..:)

Dragoste trecatoare...sau nu?!

   

Sunt spectatoare propriei mele vieti gandindu-ma la  ce se va intampla in noul episod-VIITORUL-Dupa o dragoste traita intens...poate prea traita...urmeaza lacrmi amare.Motivul...poate nu am spus un ultim "TE IUBESC" poate am uitat o ultima imbratisare...Imaginea lui imi apare in minte la fiecare pas...fiecare gest...PUSTIU...Nu stiu ce sa fac...unde sa merg...FARA el sunt pierduta.Ma intreb "de ce a plecat?" "de ce nu m-a sunat ?" Poate si el simte la fel?...Dupa lungi asteptari telefonul suna...Eu parca intr-o transa adanca nu raspund...epuizata...dezamagita...nu vreau sa stiu NIMIC.Nu raspund...Era el...la fel de derutat ca si mine...cu aceleas lacrimi amare pe obraz...trist...Nu puteam descrie ce simt...simteam ca o parte din mine este sfasiata.Ne intalnim pe strada...priviri cuminti ne aruncam de parca ne vedeam prima oara...ca un strain se apropie...vrea sa-mi spun ceva...dar ochii ii erau plini de lacrimi...vocea tremuranda...Cu acelas sentiment incerc sa ma indepartez dar ma opreste spunand"de ce fugi?"...inecandu-ma in lacrimi singurele cuvinte pe care le puteam spune erau 'TE IUBESC"...nimic mai mult...nimic mai putin...in acel  moment l-am luat in brate...fiind cuprinsi de emotii...iubire..tristete..bucurie...stiam ca nimeni nu ne poate desparti si ca momentul frumos a fost IMPACAREA.

Fara urme...

                                                                                                           

Mii de culori.Sunt randuri pe care nu le inteleg cum ar trebui.Versuri inexplicabile.Uneori simt ca sunt singura intr-o lume in care nimeni nu ma intelege.Incer ca descriu cuvinte,fraze,tablouri scrise sau pictate la un moment cand viata e trista,fara sen,simti ca ai pierdut tot si ca toti sunt nebuni...te intrebi:"nu intelege nimeni ceea ce vreau sa spun?nu ma aude nimeni?"Frustrari vin din traumele inexplicabile...complicate.Exista dragoste?Exista iubire?Oamenii spun ca da...Inima ce spune? 

Because i like

Scriu...mi-e frica,ca printre randuri sa nu se ascunda temeri...slabiciuni de care nici eu nu stiu.O personalitate rara...uitata intr-un colt de biblioteca printre mii de carti prafuite.Dragoste,ura,ambitie,tristete...toate acestea puna stapanire pe mine ca intr-o mare de amintiri.Vad oameni...oameni rai care incearca sa ma doboare...oameni buni care imi dau un sfat intelept.Prieteni falsi care imi sucesc cutitul in rana cand imi e mai greu...cand ma doare.Dar ei nu inteleg...nu stiu ce inseamna sa ai langa tine oameni prefacuti.Rad ca si cum ar fi in gluma dar sub zambetul jucaus ascund multa ura,frustrari nebanuite,invidie.Dar stiu ca exista si oameni care imi sunt alaturi ,oameni care poate nu ii pretuiesc cum trebuie si merita de 1000 de ori mai multe decat cei care imi rad in fata uneori. Sunt cei cu care rad,glumes,sufar,invat,plang si cei ce ma inconjoara zi de zi.