Trecutul ne ajunge candva....

     Se innopteaza...Luna rasare...Stelele sclipesc...E o noapte destul  de linistita.Merg...ganditoare cu un fior de neexprimat in cuvinte poate de nepatruns in cele mai ascunse locuri ale mintii mele...cele mai intunecate si diabolice..ies la iveala ca o floare gingasa.Temeri poate exagerate...Sangele-venin fierbe de furie...ura.Toate aceste ganduri si frustrari adunate fac din noi un diavol...sau un inger pe care nu trebuie sa-l subestimam.Un inger ranit...indurerat...care vrea sa-si vindece ranile sau sa le razbune...

      Imi spun :"GATA...e prea mult...nimic in plus!" incerc sa fiu ceea ce nu am vrut niciodata sa devin...un  demon cu chip de inger...sa razbun orice miscare facuta gresit de ceilalti...sa urasc pe toti...si toti sa ma urasca......si sunt ceea ce altii au facut din mine...o fata fara resentimente....care vrea sa razbune si o mica atingere doar pentru ca s-a indepartat prea mult de realitate...pentru ca a fugit de amintiri care nu o lasau noaptea sa doarma...pentru ca a vrut sa fie altcineva...pentru ca nu s-a hotarat de ce parte va fii...a ingerilor???a demonilor??? sau la mijloc???