Si stim...Copilari s-a maturizat sever. Oare putem sterge cu buretle visul unui copil?Ne-am maturizat neimagindandu-ne ca vom ajunge pana in acest moment cand nu ne pasa de micile bucurii ale vietii. Crezand ca suntem maturi si ca de acum putem intelege anumite subiecte "ganduri" ale oamenilor. Dar NU...undeva in adancul sufletului fiecare dintre noi STIM ca am ramas aceeasi copii mandri de parintii nostrii,chear daca acum incercam sa le dovedim ca noi PUTEM,ca VREM,ca AM CRESCUT,ca in mare parte NU AVEM NEVOIE de ei la fiecare pas,aceeasi copii care se jucau in curtea scolii si se uitau la copii mari ca la niste "fiinte venite de pe alta planeta",si uite ca am ajuns si noi ca acele fiinte :| ,aceeasi copii care se bucurau cand invataoare ii lasa 10 minute din ora sa-si manance "pachetelul":)),iar acum am ajuns sa chiulim pe nesimtite, aceeasi copii care acum nu mai vor sa fie aceeasi...
Mi-am dat seama de curand ca te iubesc. Nu stiu cum sau cand s-a intamplat stiu doar ca inima imi bate mai tare de fiecare data cand te vad , de fiecare daca cand esti online , de fiecare data cand imi zambesti sau cand pur si simplu esti acolo cand am nevoie de tine. Simplu...ne cunoastem de o viata m-ai vazut machiata , nemachiata ,stralucind , fericita ,trista , suferind , plangand .Ne-am bazat pe lucruri imaginare creeind propriul nostru univers. Doar noi doi intr-o lume plin de ura ,invidie, dispret. Si totusi am ramas impreuna dupa atatea nopti nedormite dupa o frumoasa prietenie am relizat ca am dat nastere unor sentimente indeite . O IUBIRE care poate depasi cele mai inalte culmi ale fericirii. Noi doi....vom straluci intr-o zi cand nimeni nu-si va da seama vom fi doar noi doi. Doi copii care au invatat sa iubeasca pas cu pas. Uimitor nu? Si acum am un fior in stomac....Si stiu ca TE IUBESC enorm!♥
Si incerc sa ma mentin.
Un nivel diferit,un nou inceput se arata.Si totusi cu atatea amintiri...cum pot uita?Clasa a 7 a...ne-a schimbat radical sau poate nu?!Ne-a unit,ne-a destramat iar ne-a unit si ne intrebam de ce?De ce atata ura?Ne gandim ca se sfarseste totul.Mai avem un an.Un an care va trece pe nesimtite si ne vom intreba unde am gresit?De ce noi? Dar asa se intampla...odata cu maturizarea vin noi probleme,noi obstacole.Ne iubim ata de mult dar pentru ce? Merita?Nu realizam inca cat de greu ne va fii la despartire.Vom urla,vom tipa nestapaniti dar nu ne auzim decat pe noi,trecutul ramane un viitor se arata tot mai tumultuos.Si totusi ne propunem sa ramanem uniti,nimic nu ne va desparti,dar stim ca nu se poate,ca viitorul e in fiecare zi de maine,ca noi prieteni vor apare,dar nu vrem sa uitam de cei vechi.Vom uita?Si ne vine sa radem gandindu-ne prin cate am trecut imreuna...cate prostii am facut si ca "vom fii uniti pana la moarte"=))Am dormit impreuna,am mancat la aceeas masa,am stat si am povestit ore intregi,ne-am distrat dar orice inceput are si un sfarsit...nu va mai fii nimic la fel dar cine vrea sa fie?Cine vrea sa se schimbe?Intelegem in sfarsit ce inseamna sa fim uniti...
