File...

"Pierd visele...azi ma rup de toate ! Eu nu mai cred mincinuile , tradarile !  ! Si vreau sa uit " si multi se rusineaza la gandul ca ar putea iubi atat de tare incat sa fie dependent de acea persoana ! Si WOOW , cred ca toate ne-am trezit  macar intr-o dimineata in care  sa aveam fluruasi in stomac si sa ne intrebam "De ce ? /:) " sa simtim o senzatie ciudata de a vorbi cu el ! Sau " Doamne ! Ce a fost in capul meu ? Cum am putut face o asemenea greseala :O ? " . Si mi-a parut asa rau...nu ma atasasem pre mult , nu aveam cand , dar totusi ceva a fost ! Inima mea batea mai tare cand vorbeam de el si inca bate . Chear daca "spun" ca e o etapa incheiata stiu ca nu e asa , stiu ca desi vreau sa trec peste nu pot , ca chear daca acum e altcineva eu tot la el ma gandesc ! Off...si nu vreau ! Nu vreau sa mai sufar ... ma intreb "Oare il mai iubesc ? " "L-am iubit vreodata ? " si nu stiu sa raspund ! Si in fiecare zi scriu cate o pagina din propria mea carte, desigur la figurat ! Si imi vine cate o data sa tip in gura mare ca "DA ! asta sunt , si asta simt " dar ma abtin... uneori trebuie sa trec peste propriile dorinte chiar daca nu imi place ! Si vreau o schimbare , vreau sa plec , sa fug , sa tip , sa traiesc , sa nu-mi pese ! Sa nu ma gandesc la ziua de maine , la teme , certuri , la ai mei care ma streseaza in fiecare moment , la nimic !

About love...About my love...

Ceva simplu dar totusi foarte complicat...un gand , o dorita , o ambitie , o speranta. "I know now you`re my only hope" singura speranta de a iubi ,de a avea , de a dori...si "vazand" toate astea in fiecare zi am in minte acea imagine...a lui...inalt, bine facut, cu parul negru "in vant" , ochii mari precum doua perle albastre -verzui ,genele lungi arcuite , buzele mari,rosii precum focul , o privire calda , ganditor si in acelas timp hotarat  , nedominant. Un baiat dulce ,dulce...cald , radiind de fericire  , incurajandu-ma de fiecare data, acceptandu-mi si defectele nu numai calitatile , dorinta era foarte mare ...cu fiecare zi care trecea simteam mai mult si mai mult ne apropiam din ce in ce mai mult...poate prea devreme...din partea mea nu stiu daca era ambitie sau 'iubire" sau "atractie" ceva era...dar  cu toate astea nu m-am asteptat sa ma "indragostesc" dintr-o data.O dragoste bolnaviciosa...nu mai puteam manca , nici cu prietenii nu puteam vorbi despre asta...eram inchisa in mine dintr-o data si nu stiu daca vroiam sa vorbesc cu el sau daca vroiam sa las lucrurile asa cum erau...poate pentru ca nu il cunosteam de foarte mult timp...si in final nu a mai trebuit sa spun nimic...doar o imbratisare si un sarut fac cat o mie de cuvite... Unii oameni spun ca "prietenia intre o fata si un baiat nu exista" eu cred ca exista dar sunt cazuri diferite si oameni diferiti...poate ca spun asta pentru ca ..cu un prieten stai mult timp si il cunosti foarte bine , vorbim mult si  ne cunoastem mai bine...dar nu de orice om te poti indragosti...nu pot sa-mi propun sa nu mai simt ceva pentru o persoana cand de fapt eu simt contrariul...m-as minti singura...si de cat sa ne "mintim pe noi" mai bine infruntam crudul adevar (in unele cazuri )chear daca doare pe moment..."About my love for moment"....

Spre o mare infinita...

Si mi se pare ca totul e pustiu.Poate ca anii petrecuti alaturi de niste oameni falsi si-au pus amprenta pe intreaga mea viata si pe viitor.Inraita , mai ambitioasa ca niciodata , dornica de noi inceputuri .dornica sa las totul in urma ca o carte nescrisa, nerabdatoare asteptand viitorul.Si uneori ma intreb "Asta trebuia sa se intample?" "A fost destinul?" . Unii  incearca sa-mi dea ultimatumuri, altii ma sustin in tot ceea ce fac , dar totusi exista oameni rai  si invidiosi. Imi dau seama ca lumea nu e ata de "roz" pe cat o credeam eu , ca oamenii nu sunt ceea ce par. Si totusi ne invartim intr-un cer al ambitiilor ,intereselor.RECUNOSC ca pot fii in stare sa fac  si imposibilul pentru a ajunge unde vreau , dar oare e de ajuns?Exista oameni mai puternici decat mine...puterea lor fiind rautatea... Intrea "A fii si a nu fii  eu sunt!" :))) ce replica(luata din filme bineinteles :))) dar e adevarata...sau poate nu?

Copilaria s-a maturizat...

Si stim...Copilari s-a maturizat sever. Oare putem sterge cu buretle visul unui copil?Ne-am maturizat neimagindandu-ne ca vom ajunge pana in acest moment cand nu ne pasa de micile bucurii ale vietii. Crezand ca suntem maturi si ca de acum putem intelege anumite subiecte "ganduri" ale oamenilor. Dar NU...undeva in adancul sufletului fiecare dintre noi STIM ca am ramas aceeasi copii mandri de parintii nostrii,chear daca acum incercam sa le dovedim ca noi PUTEM,ca VREM,ca AM CRESCUT,ca in mare parte NU AVEM NEVOIE de ei la fiecare pas,aceeasi copii care se jucau in curtea scolii si se uitau la copii mari ca la niste "fiinte venite de pe alta planeta",si uite ca am ajuns si noi ca acele fiinte :| ,aceeasi copii care se bucurau cand invataoare ii lasa 10 minute din ora sa-si manance "pachetelul":)),iar acum am ajuns sa chiulim pe nesimtite, aceeasi copii care acum nu mai vor sa fie aceeasi...

Te iubesc...

Mi-am  dat  seama  de  curand  ca  te  iubesc. Nu  stiu  cum  sau  cand  s-a  intamplat  stiu  doar  ca  inima  imi  bate  mai   tare de fiecare data  cand  te  vad , de fiecare  daca  cand  esti  online  , de fiecare data  cand  imi  zambesti  sau   cand  pur si   simplu  esti   acolo  cand   am   nevoie   de  tine. Simplu...ne  cunoastem  de  o viata  m-ai  vazut  machiata ,  nemachiata  ,stralucind  ,  fericita  ,trista  ,  suferind , plangand .Ne-am bazat pe lucruri   imaginare  creeind  propriul  nostru  univers.  Doar  noi  doi   intr-o   lume  plin  de ura  ,invidie, dispret. Si totusi am ramas impreuna  dupa atatea nopti  nedormite  dupa o  frumoasa  prietenie am relizat  ca am  dat nastere  unor  sentimente  indeite  .  O  IUBIRE  care  poate depasi cele mai inalte culmi ale fericirii. Noi doi....vom  straluci  intr-o zi cand nimeni nu-si va da seama  vom  fi doar noi doi. Doi copii  care  au  invatat  sa iubeasca  pas cu pas. Uimitor  nu? Si  acum  am un  fior in stomac....Si  stiu ca TE IUBESC enorm!♥

Mentinandu-ma...

Si incerc sa ma mentin.Un nivel diferit,un nou inceput se arata.Si totusi cu atatea amintiri...cum pot uita?Clasa a 7 a...ne-a schimbat radical sau poate nu?!Ne-a unit,ne-a destramat iar ne-a unit si ne intrebam de ce?De ce atata ura?Ne gandim ca se sfarseste totul.Mai avem un an.Un an care va trece pe nesimtite si ne vom intreba unde am gresit?De ce noi? Dar asa se intampla...odata cu maturizarea vin noi probleme,noi obstacole.Ne iubim ata de mult dar pentru ce? Merita?Nu realizam inca cat de greu ne va fii la despartire.Vom urla,vom tipa nestapaniti dar nu ne auzim decat pe noi,trecutul ramane un viitor se arata tot mai tumultuos.Si totusi ne propunem sa ramanem uniti,nimic nu ne va desparti,dar stim ca nu se poate,ca viitorul e in  fiecare zi de maine,ca noi prieteni vor apare,dar nu vrem sa uitam de cei vechi.Vom uita?Si ne vine sa radem gandindu-ne prin cate am trecut imreuna...cate prostii am facut si ca "vom fii uniti pana la moarte"=))Am dormit impreuna,am mancat la aceeas masa,am stat si am povestit ore intregi,ne-am distrat dar orice inceput are si un sfarsit...nu va mai fii nimic la fel dar cine vrea sa fie?Cine vrea sa se schimbe?Intelegem in sfarsit ce inseamna sa fim uniti...

Jurnalul unei fete...Partea 2

Dupa o saptamana...

A fost cea mai grea saptamana din viata mea...parca noptile nu mai treceau...soarele nu mai rasarea...Luni dimineata...vad usa salonului crapandu-se incet...particulele de lumina invadand camera treptat.Un om cu parul negru...lung...intr-un halat alb iesit parca din filmele de groaza se apropie...Cu o voce calda imi spune:

-Eu sunt noul doctor al lui Bogdan...iar el un caz special pentru mine!

Nedumerita ma intreb ce sa intampla...de ce imi spune acest om ca este un caz special?

Vazandu-ma derutata....

-Bogdan este nepotul meu...

Pleaca...imi spune ca se va intoarce.

Tristetea mea nu o putea alunga nimeni chear daca aratam a fii puternica...optimista.Il tin de mana strans...nu vroiam sa plec...

Incerc sa vorbesc cu el...poate ma aude....

-Bogdan...-vocea mea era tremuranda nu mancasem...si nu dormisem-...vreau sa stii ca te voi  astepta...si vreau sa lupti pentru ca avem un viitor cu suisuri si coborasuri...

 Dupa cateva secunde simt ca si cum ar fi vrut sa miste mana...aparatele la care era conectat au inceput sa o ia razna...

-Un doctorrr!!!Repede,...isi revineee....

Dupa o consultatie amannuntita...

-Mesajul pe care i l-ati transmis a ajuns la creier...Pacientul a auzit ce i-ati spus...Probabil...daca ii veti vorbi in continuare isi va reveni treptat...

Asa a fost...dupa 2 luni  de nopti nedormite...si-a revenit in sfarsit...dar...nu era cel dinainte.Nu putea vorbi fluent...nu putea merge.

  Cand l-am vazut in acea stare nu am putut rezista....Am plecat...Din nou...Nu eram pregatita pentru ce va urmaa.

Jurnalul unei fete...Partea 1

  Este seara...o seara linistita...stelele sclipesc puternic...luna a rasarit de mult...O seara perfecta pentru o plimbare in parc...singura...incerc sa-mi pun ordine in ganduri...incer sa ma linistesc dupa o zi atat de agitata...<Bogdan...i-am spus ca vreau o pauza...prea multe lucruri imi invadeaza mintea..Multe ganduri ...primul sarut...prima imbratisare...primul iubit...oare de ce atatea lucruri? de ce nu pot fii atenta doar la el? nimeni altcineva...dupa 2 ani...s-au racit lucrurile?de ce am vrut pauza asta? toate intrebarile astea nu-mi dau pace si nu pot  face nimic altceva decat sa ma gandesc la ele...simt ca ceva nu mai  functioneaza bine...oare eu sunt de vina?....>Ajung acasa...
-Unde ai fost?Am fost ingrijoarata...puteai sa anunti!nu esti la hotel...!!![mama...mereu ca aceeas voce izbitoare care rasuna in toata casa...mereu cicalitoare...si punand intrebari la care stie ca nu va primi nici un raspuns]
-Am fost in parc...simteam ca explodez...aveam nevoie de liniste...
Dupa un mic repros care stiam ca va veni pentru ca am intarziat merg la culcare...tot ce vroiam  era sa dormmm....
                                                      DIMINEATA..ora 8:00..somnul de dimineata care ma chinuie...nu vreau sa ma trezesc gandindu-ma la aceleas teme....acelas soare...aceleas ganduri...aceeas mama(cu vocea ei insuportabila care ma trezeste):
-Buna dimineata!
-Neatza!Poti sa pleci?Vreau sa dorm.....

-Imi pare rau dar nu o sa te las sa dormi pana la 11...tu nu ti-ai pregatit nimic pentru scoala....[si continua sa vorbeasca eu adormind la loc......]

Dupa doua ore suna telefonul...era cea mai buna prietena Alina...:

-Buna!Ce faci?

-Alo?Buna....dormeam...

-Pai trezeste-te...

-.....
-Ce s-a intamplat aseara?Te-ai certat cu Bogdan?Ai plecat singura...
-Da...i-am spus ca vreau o pauza...
-Poftim?Dar va iubeati asa mult...aseara am mers cu el acasa...era distrus...a plans dar nu mi-a spus de ce...am gasit motivul...:)
-Stii ca tin la el enorm...dar e doar o pauza...sunt obosita si nu ma pot gandi la un iubit in momentul asta...
-Bine....faci cum vrei!Vorbim la scoala...ai griga de tine!
-Pa
-Pa
(...)Dupa cateva zile il vad pe Bogdan in parc...era cu o fata...Dana...nu-mi venea sa cred...Ma asez pe o banca...eram distrusa...nu puteam sa gandesc limpede...Sa apropie...
-Buna!
-Buna!
-Ce faci?
-Bine.....tu?
-MMMbine....mi-a fost dor de tine in ultimele zile
-Mda...vad....cine e ea?
-Dana...iubita mea....
-Ma bucur pentru voi....
Apoi am plecat crezand ca o parte din mine s-a rupt....dar ma opreste....
-STAI!
Cu ochii plini de lacrimi...nici nu mai stiam sa vorbesc....
-Da?
-Ai spus ca vrei sa o pauza...credeam ca s-a terminat!!!Am fost distrus...nu stiam ce sa fac....
-Am spus o PAUZA....
-Stii ca inca te iubesc??
-Pai....acum nu mai are rost...
-Ba da...eu cred ca are....nu stiu ce ma  fac fara tine....nu pot sa-mi imaginez de ce sunt in stare...vreau sa ne impacam....mai stii cat ne iubeam?
-Da...si inca te iubesc...dar nu o poti rani pe Dana....eu...eu trebuie sa plec.
Plecarea mea a lasat un gol in sufletele noastre...Stiam ca inca il iubesc....dar ce puteam sa fac?
A doua zi la scoala....el lipsea...ma intrebam unde e...oare era cu ea? poate a patit ceva....un sentiment de teama imi invada mintea si inima....Intra profesorul...speriata intreb unde este Bogdan...cu regret imi spune ca Bogdan a incercat sa-si puna capat zilelor luand un pumn de pastile...Auzind...nu ma gandesc la nimic...am plecat direct la spital...Bogdan era pe moarte....Am stat langa el 2 saptamani el nemaiiesind din coma...Intr-un final vine un doctor....imi spune ca daca nu isi va reveni intr-o saptamana il vor deconecta de la aparate...<Va urma....>

Trecutul ne ajunge candva....

     Se innopteaza...Luna rasare...Stelele sclipesc...E o noapte destul  de linistita.Merg...ganditoare cu un fior de neexprimat in cuvinte poate de nepatruns in cele mai ascunse locuri ale mintii mele...cele mai intunecate si diabolice..ies la iveala ca o floare gingasa.Temeri poate exagerate...Sangele-venin fierbe de furie...ura.Toate aceste ganduri si frustrari adunate fac din noi un diavol...sau un inger pe care nu trebuie sa-l subestimam.Un inger ranit...indurerat...care vrea sa-si vindece ranile sau sa le razbune...

      Imi spun :"GATA...e prea mult...nimic in plus!" incerc sa fiu ceea ce nu am vrut niciodata sa devin...un  demon cu chip de inger...sa razbun orice miscare facuta gresit de ceilalti...sa urasc pe toti...si toti sa ma urasca......si sunt ceea ce altii au facut din mine...o fata fara resentimente....care vrea sa razbune si o mica atingere doar pentru ca s-a indepartat prea mult de realitate...pentru ca a fugit de amintiri care nu o lasau noaptea sa doarma...pentru ca a vrut sa fie altcineva...pentru ca nu s-a hotarat de ce parte va fii...a ingerilor???a demonilor??? sau la mijloc???

Copilaria...

Un ocean de amintiri...de vise,sperante.Alergam pe un drum infinit pentru mine...limitat pentru altii.Lume imi era la picioare...desprinsa parca dintr-o poveste cu printi si printese imaginatia mea fiind infinita.Neputincioasa cand nu ajungeam sa iau o carte de pe birou...sau  deschizand usa...Deseori ne amuzam cand vedem un copil impiedicandu-se...sau spunand lucruri trasnite...intrebandu-ne OARE si noi am fost asa?Oare si eu credeam asta?Ceea ce nu trebuie sa uitam niciodata este ca...copilaria nu se mai intoarce....ca o floare evoluezi zi de zi uitand inocenta pe care am avut-o crezandu-ma interesant facand prostii doar ca sa fiu la moda.Tentatii...alcool..droguril...tigari...ne ambtinem...desi vream sa incercam...te contrazici pe tine insuti...vrei dar nu vrei...iti place dar nu prea..:)