Un ocean de amintiri...de vise,sperante.Alergam pe un drum infinit pentru mine...limitat pentru altii.Lume imi era la picioare...desprinsa parca dintr-o poveste cu printi si printese imaginatia mea fiind infinita.Neputincioasa cand nu ajungeam sa iau o carte de pe birou...sau deschizand usa...Deseori ne amuzam cand vedem un copil impiedicandu-se...sau spunand lucruri trasnite...intrebandu-ne OARE si noi am fost asa?Oare si eu credeam asta?Ceea ce nu trebuie sa uitam niciodata este ca...copilaria nu se mai intoarce....ca o floare evoluezi zi de zi uitand inocenta pe care am avut-o crezandu-ma interesant facand prostii doar ca sa fiu la moda.Tentatii...alcool..droguril...tigari...ne ambtinem...desi vream sa incercam...te contrazici pe tine insuti...vrei dar nu vrei...iti place dar nu prea..:)
hm...sa scrii despre copilarie...e un lucru bun dupa parerea mea caci asta inseamna ca nu ai uitat de anii in care zambeai fara sa iti pese de cei de parerile celor din jurul tau ;)
RăspundețiȘtergere